Istoricul SINODULUI MATEIT din Grecia sau de ce este SINODUL MATEIT SINGURUL SINOD CU ADEVARAT ORTODOX din Grecia?

A existat în vreun fel posibilitatea ca un grup de Episcopi Ortodocşi Traditionali din Grecia să se fi putut reuni? Raspunsul este categoric nu. Episcopul Matei de Breshtena a acţionat deoarece nu exista nicio posibilitate ca un grup de episcopi ar putea fi adunat pentru a consacra episcopi împreună. Pentru o mai bună înţelegere din partea cititorului trebuie făcute câteva clarificări în ceea ce priveşte consacrarea de unul singur pe care episcopul de Matei de Bresthena o făcuse Episcopului Spiridon al Trimythus (Trimytudei) în 1948. Trebuie mai întâi precizate informaţii generale despre starea jalnica/proastă a Ierarhiei elene în acest moment:
1. Arhiepiscopul de Atena, Hrisostom Papadopoulos, şi marea majoritate a ierarhilor din Grecia au căzut sub anatemele Sfintelor Sinoade Pan-Ortodoxe ca urmare a introducerii necanonice a calendarului nou în 1924. În plus, s-a descoperit că majoritatea episcopilor nou-calendarişti din Grecia acelui moment au fost profund implicaţi în Francmasonerie, precum şi în pan-erezia ecumenismului, marcată de participarea Bisericii de stat a Greciei la prima conferinţă a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Amsterdam din 1948. La scurt timp după aceea, Biserica de stat a Greciei a participat, de asemenea, la Conferinţa de la Moscova, care a confirmat alegerea lui Serghie hulitorul de Dumnezeu ca Patriarh al Moscovei, acceptând astfel erezia serghianistă.
2. Preşedintele original al Sinodului Bisericii Ortodoxe Tradiţionale a Greciei, Mitropolitul Gherman (Mavromatis) de Demetrias, a căzut în erezie ecleziologică în 1937, şi în 1943 a făcut o petiţie să fie primit în Biserica de stat. Petiţia sa a fost respinsă, dar Mitropolitul Hrisostom de Florina a rupt comuniunea cu el, oricum, după care Hrisostom de Florina s-a declarat el însuşi “presedinte” chiar dacă Mitropolitul Gherman era încă în viaţă. Mitropolitul Gherman a murit în 1944 şi a fost îngropat de către noii calendarişti.
3. Fostul Mitropolit al Florinei, Hrisostom Kavouridis a căzut în erezie ecleziologică în 1937. În 1943, Mitropolitul Hrisostom Kavouridis a rupt comuniunea cu presedintele Sinodului, şi s-a autoproclamat preşedinte. El, împreună cu alţi doi episcopi, Christopher (Chatzis) de Christianoupolis şi Policarp (Liosis) de Diavlia, au format Sinodul « Florinit ». În 1944 Sinodul “Florinit” transformă erezia sa ecleziologică lor în poziţia sa oficiala. În 1945, Sinodul « Florinit » face următoarea declaraţie deschisă către Ierarhia Bisericii de stat :
"Asiguram întrega Biserică (de stat) şi autorităţile de stat că (noi, Sinodul Florinit) avem deplină cunoştinţă că suntem doar simpli deţinători ai unei instituţii de importanţă Pan-Ortodoxă precum este calendarul vechi, şi nu reprezentanţi ai unei biserici rebele şi nu vom face niciodată şi în nici un caz acte ecleziastice cum ar fi consacrări de episcopi".
Din aceasta reiese clar că nu numai că “Floriniţii” cad în erezie ecleziologică; ei, de asemenea, doresc ca vechii calendarişti să nu aibă avea nici un episcop în viitor. “Floriniţii» au dovedit acest lucru prin acţiunile lor, de asemenea, de prin 1955, episcopii “Floriniţi” fie au murit sau au apostaziat trecând la noii calendarişti, lăsând astfel adepţii lor, fără episcopi. Prin rămânerea în erezia lui ecleziologică şi prin refuzul de a consacra succesori la episcopat, Mitropolitul Hrisostom Kavouridis nu şi-a îndeplinit datoriile sale ca episcop. Principalele două îndatoriri ale unui episcop sunt mai întâi de a păstra Credinţa Ortodoxă şi apoi de a transmite Succesiunea Apostolică generaţiei următoare. Mitropolitul Hrisostom Kavouridis nu şi-a îndeplinit prima îndatorire graţie ereziei sale ecleziologice şi apoi el a refuzat categoric a doua sa îndatorire, aceea de a asigura succesori hirotonisiţi. Prin neîndeplinirea îndatoririlor sale ca episcop, Mitropolitul Hrisostom Kavouridis s-a dovedit a fi un pseudo-episcop.

4. Episcopul Gherman (Varykopoulos) de Ciclade a căzut în schismă în 1943 şi a refuzat să concelebreze cu episcopul Matei de Bresthena din motive personale. Având în vedere încercările Episcopului Gherman de a se uni cu Floriniţii în 1945, tot clerul său şi cei mai mulţi dintre adepţii săi au plecat de la el şi s-au alăturat în conformitate cu Episcopului Matei. Pentru că episcopul Gherman a început de a hirotoni preoţi noi pentru restabilirea facţiunii sale, el a fost arestat, judecat şi întemniţat pentru o perioadă de doi ani de către autorităţile statului. Prin urmare, chiar şi dacă Episcopul Gherman de Ciclade ar fi vrut să participe la orice consacrare de noi episcopi i-ar fi fost imposibil în această perioadă de doi ani, pentru că se găsea în închisoare.
5. Episcopul Matei (Karpathakis) de Bresthena a fost singurul ierarh din Grecia, care a păstrat Sfânta Tradiţie şi Învăţăturile Patristice ale Bisericii Ortodoxe. El nu a negat Mărturisirea Sinodală din 1935, şi el a fost singurul ierarh vechi calendarist care era dispus să-şi îndeplinească funcţia de episcop, singurul ierarh care a fost dispus să consacre succesorilor la episcopat, în vederea asigurării succesiunii apostolică a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale a Greciei. Negăsind alţi epuscopi ortodocşi adevăraţi în Grecia, Episcopul Matei s-a orientat către ierarhii ruşi din Polonia cu care ar fi comunicat. Toate aceste căutări au eşuat, astfel încât la 26 august 1948 o întrunire a clericilor şi laicilor din Sinodul Mateit a decis:
“...Prea Sfinţitul nostru Episcop Matei de Bresthena ar trebui să procedeze la hirotonirea de episcopi noi, în măsura în care alţi aşa-zişi episcopi ai Bisericii Adevăraţilor Creştini Ortodocşi nici nu vor să înţeleagă, nici să mărturisească Ortodoxia, nici nu vor să se unească cu noi, nici măcar nu sunt de acord să facă consacrari. Noi îi acorde autoritatea de a proceda la alegerea de oameni cât şi la consacrarea lor imediată, în conformitate cu Sfintele Canoane şi cu opiniile experţilor noştri în drept canonic, şi în conformitate cu practica întregii Biserici a lui Hristos care a acceptat, în caz de necesitate (şi astăzi – la 26 august 1948 - este cazul) un asemenea act de iconomie de care tocmai am auzit de la cancelarul nostru, protopopul Eugene (Tombros), care a explicat valabilitatea sfinţirii unui episcop de către un singur episcop, în situaţia dată, conformitate cu legislaţia Bisericii noastre Ortodoxe”.
Prin urmare, în septembrie 1948, Episcopul Matei (Karpathakis) de Bresthena (fost duhovnic Athonit), a redenumit şi hirotonit pe Arhimandritul Athonit Gideon (Prohegoumen), ca Episcopul Spiridon al II-lea al Trimithudei (pentru a servi Adevărata Biserică Ortodoxă a Ciprului, care cu disperare avea nevoie de un episcop). Apoi, împreună cu Episcopul Spiridon, Episcopul Matei l-a consacrat pe Ieromonahul Andrei (Anestis) ca Episcop de Patras (care să-i urmeze la conducerea Adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei şi să aibă grijă şi de mănăstiri). Apoi, aceşti trei ierarhi l-au consacrat pe Ieromonahul Demetrius (un fost duhovnic Athonit), ca Episcop al Tesalonicului (pentru a servi Adevărata Patriarhie Ortodoxă a Constantinopolului, constând în comunităţile “Mateite” din Macedonia, Tracia şi din Muntele Athos). Aceşti patru episcopi au consacrat apoi pe ieromonahul Calist (Makris) ca Episcop de Corint (pentru a servi în Grecia, precum şi pentru a servi ocazional pe vechii calendarişti greci din America de Nord). În 1949, Episcopul Matei de Bresthena a fost ales ca Arhiepiscop al Atenei, apoi ceilalţi episcopi din Sinodul Mateit au fost ridicaţi la rangul de Mitropoliţi.

Acţiunea prin care un episcop sfinţeşte de unul singur un alt episcop, fără ajutorul altor episcopi, cum a fost cazul episcopului de Matei de Bresthena care l-a consacrat de unul singur pe episcopul Spiridon al Trimithudei, este un act de Iconomie (altfel cunoscut ca şi “clemenţă” sau “dispensă”), şi este permisă în astfel de momente de necesitate. Episcopul Matei, prin utilizarea Iconomiei a împlinit (nu a încălcat) unul dintre Canoane Apostolice, şi el a folosit acest act de Iconomia doar o singură dată. Toate consacrările ulterioare au fost efectuate în conformitate cu Acrivia (Stricteţea sau Exactitatea) Sfintelor Canoane ale Bisericii. Prin urmare, doar un singur Sfânt Canon, Canonul Întâi Apostolic, nu a fost îndeplinit în conformitate cu principiul Acriviei, ci mai degrabă cu cel al Iconomiei:”Un episcop trebuie să fie hirotonit de doi sau trei alti episcopi.”
Cu toate acestea, în interpretarea mai sus-citatului Canon, din Pidalion, vom găsi clauza următoare la Sf. Nicodim Aghioritul Pidalionul editat de Societatea creştin-ortodoxă din Chicago în 1957, pag. 4 , rândurile 11-13):
“Acţiunile în încetare apostolică (Cartea 8, capitolul 27), pe de altă parte, arată că oricine este hirotonit de un singur episcop va fi caterisit, împreună cu cel ce l-a hirotonit, exceptând situaţiile de persecuţie sau alte impedimente asemănătoare, ca de exemplu atunci când un număr de episcopi nu se pot reuni împreună pentru a-l hirotoni pe un altul – cazul lui Siderius, hirotonisit Episcop de Palaebisca, conform lui Synesius, nu de alţi trei Episcopi, ci doar de unul, Philo, datorită deficitului de episcopi, existent în acele timpuri.”
În conformitate cu acţiunile în încetare apostolică, scrie Sf. Nicodim Aghioritul, consacrarea unui episcop de către un singur alt episcop este permisă numai într-un caz de persecuţie sau oricare alt impediment, atunci când un număr de episcopi nu se pot reuni împreună. Acest lucru cu siguranţă se aplică în cazul acţiunii Episcopului Matei (Karpathakis) de Breshtena, care l-a consacrat de unul singur pe episcopul Spiridon în 1948. În orice caz, exista atunci o persecuţie în Grecia şi acest fapt este cu prisosinţă demonstrat de faptul că Episcopul Gherman de Cyclade în momentul în care a consacrat câţiva noi preoţi a fost arestat pentru doi ani. Au fost, de asemenea, multe alte obstacole, cum ar fi faptul că marea majoritate a ierarhilor din Grecia i-au anatemizat pe noii calendarişti, pe ecumeniştii eretici şi pe francmasoni. Şi “Floriniţii” care nu-şi doreau să hirotonească”, cu alte cuvinte, au fost în erezie ecleziologică, au refuzat categoric să se uneasca cu Sinodul Mateist pentru consacrarea de episcopi noi, ca urmare a punerii în practică a ereziei lor ecleziologice.
În fine, ultimul impediment a fost că, deşi episcopii din străinătate (de exemplu, episcopii ruşi din Polonia, etc) au fost contactaţi, nu exista nicio posibilitate ca ei să îl poată asista pe Episcopul Matei în consacrarea de episcopi noi pentru a continua succesiunea apostolică a Adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei. De asemenea, deoarece consacrările de unul singur, au fost în 1948 (în vremuri de erezie şi apostazie), următoarea explicaţie dată Sf. Nichifor din Ţara Sfântă, de asemenea, se aplică: “În vremuri de erezie, în funcţie de necesitate, nu totul trebuie să apară în conformitate cu canoanele care sunt stabilite în timp de pace. ” (A se vedea: Sf. Nichifor, raspunsul la intrebarea 1 a călugărului Methodius)”.